Ne suntem lumină sau întuneric- Silvia Urlih

La începutul începutului, la facerea lumii,  nu era nimic, era doar întuneric, până  când Dumnezeu a zis „Să fie lumină!” .

Așa că s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple și, s-a născut ziua și noaptea….lumină și întuneric.

Dar, dumnezeirea a rânduit omului să descopere focul prin care putea lumina în întuneric: așa s-a inventat torța, lămpașul, lumânarea, felinarul, becul.

Că vrem, că nu vrem, că ne pasă sau nu, lumina îl reprezintă exclusiv pe Dumnezeu. Doar El ne poate aduce lumina în suflet.

Răul, întunericul, a fost și este simbolul lui Satan, este de fapt răutatea din noi. Lumina divină scoate la iveală frumuseța sufletului, scoate bunătatea. Dumnezeu ni se arată prin lumină, pentru că El este LUMINĂ.

Dușmanul luminii a fost întotdeauna întunericul. Dușmanul luminii din noi, a fost mereu întunericul din noi. Lumină versus întuneric, bunătate versurs răutate.

Sigur ați observant, ca și mine, că întunericul ne sperie, ne produce panică, ne joacă uneori feste. Umbrele ni se par uneori înspăimântătoare. De ce? Pentru că în întuneric, ciudatul, compromisul, perversiunea și urâțenia răului se arată în noi sau lângă noi, și parcă spiritele rele s-ar trezi și își fac de cap.

Mergeți prin anumite zone întunecate ale orașelor pe timp de noapte și veți vedea că răul se simte bine, se simte confortabil pe străzile ascunse-n întuneric.Acolo își duc veacul hoți, ciudați, drogați, perverși, alcoolici, bărbați sau femei cu moravuri ușoare. Astfel de momente nu cred că vei avea cum să le surprinzi ziua. De ce nu ziua? Pentru că ziua este lumină.

Extrapolând acum, să revenim la noi, oamenii. Lumina te ajută să vezi înlăuntrul tău, te ajută să-ți descoperi starea ciudată în care te găsești în diferite momente ale vieții. Lumina te ajută să vezi greșelile pe care le ascunzi cu ușurință în spatele măștilor. Te ascunzi în spatele unor ochelari,uneori de cal, de teamă să nu te arăți așa cum ești. Lumina reprezintă o binecuvântare și o nouă șansă de a-ți reveni, pentru că lumina vine de la Dumnezeu.

În schimb, întunericul te păcălește, te trimite pe căi greșite și te aduce în confuzie. Cum ți-ar fi darcă ai merge printr-o pădure noaptea, pe o cărare îngustă, alături de prăpastie ? Câți pași ai reușit să faci pe cărare ? Dacă ai face asta pe lumina zilei, parcă ar fi altceva.

Lumina aduce călăuzire, îți deslușește confuzia în care uneori de afli, îți oferă înțelepciunea de care ai nevoie pentru a răspunde  provocărilor vieții și chiar te va convinge că nu ai ce căuta noaptea prin păduri neumblate.

Dacă îți imaginezi că în semi-întuneric te vei simți confortabil, te înșeli.  Nu vei face altceva decât să te păcălești singur. Viața îți va fi gri… nici alb, nici negru.

Viața, sensul ei, nu s-a construit niciodată pe compromisuri. În viața asta pe care o trăim, nu există rai sau iad. Există lumină sau întuneric. Raiul e dincolo de nori, iadul este aici, pe pământ.

Lumină = bunărare, întuneric = răutate. Ce alegi ?

Într-o lume tot mai ciudată și mai confuză, când îngânarea luminii cu întunericul persistă, este nevoie să fim lumină. Dumnezeu a creat soarele și stelele, dar ne-a creat și pe noi, ca la rândul nostru să fim capătul lanțului luminii prin care întunericul prezent să fie inundat de lumina ce se revarsă din noi. „Voi sunteți lumina lumii!”

Ne suntem lumină, sau întuneric. De noi depinde ce alegem să fim. Lumină, egal, bunătate. Întuneric, egal, răutate. De alegi ?

Aprinde lumina din tine, lumina cu care ai fost dăruit încă de la naștere. Las-o să te arate așa cum ești, las-o să te ajute și să te îmbrace. Folosește-o pentru cei din jurul tău. Fi-ți luminița speranței de la capătul tunelului, fi-ți farul ce luminează peste mări și oceane de întuneric și suferințe.

Dacă poți, fii licărirea celor care caută o ieșire din beznă, fii lampa ce luminează drumul tău sau al prietenilor tăi. Aprinde lumina din tine !

fragment din cartea  Gânduri ascunse-n gânduri  - Silvia Urlih