Poate mi-am fost blestem,
blestem
ce-a spart oglinda,
poate
mi-am fost oglinda
care
s-a spart
de ușă,
poate
că am fost cuiul
ce
și-anvățat colinda,
poate
c-am fost săgeata
care
și-a fost
țepușă.
Poate
c-am fost scânteia
ce-a
ars
pân-a
murit,
poate
mi-am fost credință
și-am
înviat din moarte,
poate
c-am fost cărarea
ce
duce-n asfințit,
poate
c-am fost creionul
care
și-a scris
o
carte.
Poate
mi-am fost furia
care-a
secat pe veci,
poate
c-am fost nădejdea
ce m-a
adus aici,
poate
mi-am fost doar floare
sădită
în ghiveci,
poate
mi-am fost doar eu…
ia
spune,
cine-s…
ghici ?
Poate
că mi-am fost
răul
care
mi-a făcut rău,
dar
azi,
îmi
sunt doar iubire
venită
din
iubirea
divină
Silvia Urlih - 28.05.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu