Ce-ai zice dacă am vorbi iar despre fericirea într-o relație
? Unii spun că, cu cât iubești mai mult,
cu atât ai mai multă parte de fericire. Oare chiar așa să fie ?
Să spunem că trăiești într-o relație toxică. Să spunem că
partenerul sau partenera te umilește zilnic, iar tu continui să iubești….
Iubești ca „nărodu”, pentru că așa scriu unii prin citatele și cărțile
motivaționale. Da, și cărțile motivaționale te pot ajuta, dar, încearcă să pui
în practică doar ceea ce se pliază sufletului și relației tale.
Poate iubirea să-l determine pe partener
să se schimbe pentru tine ? Poți să iubești la infinit o persoană care-ți face
rău, care te umilește ?
Cu siguranță că iubirea se poate transforma la un moment dat în
indiferență și poate că uneori (deși eu nu accepta asta) se poate transforma în
ură.
Nu poți iubi la infinit o persoană care-ți face rău, care te
rănește, care te umilește, care te manipulează emoțional. Unde mai ești tu în
ecuația vieții tale ? Unde mai e fericirea la care tot visezi ?
Eu am o teorie proprie despre fericire. Atunci când iubești, simți
nevoia să devii parte cu persoana pe care o iubești și care te iubește. Simți nevoia să respiri același aer pe care-l
respiră și persoana care te iubește și pe care o iubești. Poți trece peste
anumite defecte care nu afectează relația. Atunci când iubești sincer și
dezinteresat, poți oferi fericire durabilă, te poți dărui.
Da, te poți dărui și în relația intimă, care are o altă conotație
atunci când iubești și ești iubit cu sinceritate.
Iubirea, dragostea, relația intimă,
ne unește și ne înalță sufletele. Partea cu intimitatea din pat nu trebuie să
lipsească din relație, pentru că este motorul care ne dă energie, ne
revigorează, ne întregește, ne întinerește și ne readuce la viață. Îți mai spun
ceva : nu există limită de vârstă când e vorba să te dăruiești
partenerului/partenerei. Cine spune că „am îmbătrânit și nu mai nu mai pot, nu mai
simt nevoia”… „mă doar capul”, „sunt obosită”… etc., e o prostie. Aceste
persoane spun asta, pentru că partenerul greșește undeva, undeva unde nici unul
nu are curaj să pătrundă, din lipsă de educație sexuală, din rușine, din faptul
că până acum a discuta despre relația sexuală a fost (și, din nefericire) încă
este tabu, sau pur și simplu din lipsă de comunicare. Totul, dar absolut totul vine
de la creier, de la gândire și de la a simți. Dacă partenerul îți transmite că te
iubește și nu te vrea doar pentru a se folosi de tine, atunci nu poate fi vorba
de limită de vârstă, de durere, de oboseală, etc.. Dacă vrei, poți !
Cunosc situații când partenera/partenerul, (da și bărbatul poate,
când folosește prezervativ) mimează orgasmul doar pentru „a fi bine” și a
„trage” de relație. Merită să mai faci
un astfel de compromis ? Unde-i fericirea în acest caz ?
Nu-i așa că te simți fericit când îți vezi partenerul fericit din
toate punctele de vedere, inclusiv cel intim ?
Dă-ți voie să iubești și să fii iubit ! Dă-ți voie să fii fericit
de fericirea partenerului !
Nu-i așa că te simți mai frumoasă, mai puternică și mai specială
atunci când el îți spune „te iubesc” sau când, cu gesturi aparent minore îți
demonstrează că te iubește ?
Nu-i așa că te simți mai frumos, mai bărbat și mai puternic când
partenera îți spune „mulțumesc dragul meu, nu mă așteptam să repari atât de
repede chiuveta” sau „ ce bine mi-a
fost” (știi la ce mă refer) !
Nu-i așa că simți că viața îți pare mai frumoasă și că te bucuri
de fiecare clipă pe care o petreceți împreună, dacă e iubire reciprocă ?
Nu-i așa că e mirific să te descoperi pe tine prin el și
vice-versa ?
Atunci când iubirea devine conștientă, când devine infinită, devii
„eu+tu= noi”, un „noi” care de fapt să fie o singură ființă.
Și da, cu cât simți că ești mai iubit, cu atât mai mult să iubești.
Altfel… las-o baltă de iubire unilaterală, că nu faci altceva decât să trăiești
în compromis.
fragment din cartea„ Viața-i viață, trăiește-o !” - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu