Nu-i așa că ți-e
greu să crezi că durerea te va face cândva fericit? Nu-i așa că nu ai crezut
vreodată că suferința te va face mai înțelept ?
Ei, da, să crezi
asta, pentru că, dacă ai credință în tine și-n Dumnezul din tine, vei conștientiza
că poți fi fericit și că, la un moment dat, dacă-ți înveți lecția răbdării, găsești
ceea ce ți-ai dorit.
Da, durerea
doare, iar trecerea de la rău la bine provoacă un alt fel de suferință, o suferință
benefică.
Când
suntem mici, percepem durerea, atunci când ne rănim, la nivel fizic. Ce facem
atunci ? Plângem și cerem ajutorul părinților. Copii fiind, avem sufletul
neatins de trădare, ură, abandon, dezamăgiri. Nu cunoaștem rănile provocate de
cei din jurul nostrum. Nu știm cum e să ne doară pe interior, nu știm să simțim
durerea din suflet.
Creștem, devenim adolescenți, devenim maturi și…
încep dezamăgirile, încep trădările. Dezamăgiri în dragoste, dezamăgiri de la
profesori sau de la prieteni. Unele dezamăgări
ne dor și rămân răni vii o viață.
Ce-am
făcut când sufeream? Am căutat alinare, la fel ca în copilărie. Am căutat pe cineva
care să ne panseze rănile, să ne ia în brațe și să ne zică: de azi înainte
totul va fi bine. Doar că, din nefericire, nu am știut, pentru că nimeni nu
ne-a învățat, că suferința noastră ne va pregăti pentru o altfel de viață. Frustrările
noastre vor atrage oameni care, la fel ca și noi, au frustrări. Dincolo de noi
de află oameni care suferă și caută pe cineva care să le umple golul interior.
Nu
trebuie să mai fugim de durere, pentru că trebuie să o simțim până în ultima
celulă a ființei noastre. Doar așa vom reuși să atragem alături de noi oameni
asemeni nouă, oameni care să ne ofere ceea ce ne-am dorit.
Durerea
interioară apare în urma alegerilor (greșite) pe care le-am luat. Atunci când
suferim, trebuie analizată bine situația în care ne aflăm, trebuie să ne
întrebăm care e cauza durerii din prezent, care sunt greșelile grave din
trecut, de ne-am ales cu goluri interioare.
Ce
ne învață durerea? Ce ne învață suferința ? Ne învață să înțelegem unde am
greșit în trecut. Ne învață să nu mai facem alegeri greșite, să nu mai facem aceleași
greșeli. Ne învață că doar noi înșine ne putem fi balsam sufletului rănit. Ne
învață să nu mai căutăm alinare în afara noastră, ci în interiorul sufletului
nostru. Ne învață să nu mai vrem să suferim. Ne învață să nu mai facem alegeri greșite care să ne
marcheze viața. Suferința ne maturizează și ne face mai înțelepți.
Doar
dacă înțelegem miezul suferințelor noastre putem aprecia VIAȚA. Doar cei care
au trăit suferința și au înțeles adevărul pe care l-a ascuns, poate scrie cărți
și poate da, la un moment dat, sfaturi. Doar cel care a suferit, poate înțelege suferința
altuia.
Sătulul,
nu l-a înțeles niciodară pe flămând. Iubește-ți și acceptăți suferințele și
durerile. Ele te-au făcut să fii cel ce ești azi.
P.S. Uneori ai
nevoie de o călăuză care să-ți dirijeze pașii. Nu refuza oportunitatea, atunci
când „călăuza” îți apare în viață.
fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu