Orice minciună iese la un moment
dat la iveală. Atunci când iubești și ești iubit, ce rost își au minciunile, ce
rost își au vorbele goale, ce rost își mai au promisiunile făcute, dacă nu le
respecți ?
Iubești, sau e doar … abureală ?
Te minți și minți.
De ce să te ascuzi în spatele
vorbelor fără consistență, dacă, cică, iubești ?
E chiar așa de complicat să nu-l
minți pe omul pe care, cică, îl iubești
?
Merită să continui o relație care
se bazează pe minciună, pe neîncredere ?
E atât de greu să recunoști dacă
ai greșit ? Și… de ce să tot persiști în aceeași greșeală ?
Da, sunt întrebări pe care unele
personae și le pun și… așteaptă sau nu, un răspuns. Trebuie să înțelegi că o
relație nu se poate clădi pe nisipuri
mișcătoare și că o minciună, doar una, îți e ca stânca ce-ți e atârnată pe
aripi, iar aripile nu mai pot zbura în tandem. Persoana mințită va fi mult mai
sus decât cea care minte.
Și atunci, la ce bun să mai fiți
împreună dacă nu puteți să comunicați, să vă ascultați și să vă spuneți
adevărul ?
La ce bun să continui într-o
relație care se bazează pe neîncredere și pe minciună ?
Dă-ți voie să fii tu însuți !
Dă-ți voie să iubești și să fii iubit !
Viața e atât de simplă, nu ți-o
complica !E atât de greu să accepți că o
relație se bazează doar pe încredere, respect și afecțiune ?
Omule, e foarte simplu. Dacă ai
ajuns să minți într-o relație, înseamnă că nu te mai simți confortabil în acea relație.
Ce ar trebui să faci ? Să fii sincer cu tine însuți și să pui punct. Să pui
punct nu doar minciunilor care îți otrăvesc sufletul, ci și relației.
Chiar nu are rost să-ți irosești
viața înnotând printre minciuni și otrăvindu-ți sufletul.
Încrederea, o dată pierdută, nu
mai poate fi recîștigată cu ușurință….poate chiar niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu