“Orice schimbare, chiar şi una
dorită, aduce cu ea o stare de melancolie… pentru că tot ce rămâne în urmă este
o parte din noi înşine. Într-un fel, trebuie să murim pentru a putea începe o
viaţă nouă.”Anatole France
Schimbarea nu este plăcută, e dureroasă și constantă. Doar când
ne schimbăm şi creştem, vom vedea o lume pe care altfel nu am fi ştiut-o. Trezire
este mai dureroasă, iar conștientizarea
trezirii e și mai dureroasă.
Întâi moare putreziciunea din tine, apoi te regenerezi apoi te
tratezi, apoi înveți să lași să-ți crească aripi și în final începi să înveți
să zbori.
După ce zbori și vezi mizeria pe care ai lăsat-o sub zbor,
conștientizezi cât de dulce și nedureroasă a fost schimbarea, trezirea și
iluminarea.
Abia atunci înțelegi că transformarea a meritat. Abia atunci
simți gustul dulce al schimbării ce s-a produs în tine și cu tine.
Da, transformarea și „trezirea” dor, sunt ale naibii de dureroase.
Da, ruperea de trecut doare al naibii de rău. Și da, acceptarea prezentului are
un gust dulce-acrișor.
Uneori trezirea se face cu frisoane, cu neacceptarea a ceea ce
ai trăit. Ai trăit o viață mizeră și azi ți se oferă un alte fel de viață. O
viață la care ai visat și pe care nu o credeai vreodată împlinită.
Când în sfârșit visul ce l-ai avut se-mplinește, te sperii. Nu
poți crede că ție, că tocmai ție ți se poate întâmpla. Te-ai obișnuit să te
doară, te-ai obișnuit să fii „vinovatul fără vină”, te-ai obișnuit să tragic ca
boul în jug și să nu ți se vadă munca și dăruirea.
Uite că, după zeci de ani, întâlnești pe cineva asemeni ție,
căruia nici lui nu-i vine a crede că, ce i se întâmplă i se întâmplă
de-adevăratelea.
Sunteți două suflete răvășite, sunteți două trupuri sfîșiate de
durere. Dar, tocmai durerile trecute v-au adus unul lângă celălalt și asta vă
sperie, vă doare durerea regăsirii.
Da, a regăsirii, pentru că vă căutați de milenii. Sunteți
suflete care, cândva v-ați mai iubit, iar iubirea voastră nu s-a împlinit
atunci. Acum, când v-ați „regăsit”, veți ști să vă iubiți cu defectele,
durerile și dorurile voastre ?
Cred în reîntruparea sufletului. Cred în căutări și „regăsiri”.
Cred că sufletul e nemuritor și că trupul actual este doar o altă haină, o
haină pe care o schimbăm ori de câte ori revenim pe acest pământ pe care eu îl
numesc iad și unde trebuie să ne învățăm lecțiile.
Cred că sufletele se caută. Cred că uneori se regăsesc dar, sunt
atât de corupți de viața asta, încât nu înțeleg care le este misiunea lor.
Dacă vă regăsiți reîntregirea sufletului, nu-l lăsați să plece.
Luptați până la ultima redută pentru a-l face să înțeleagă că vă e suflet
geamăm, sau suflet pereche.
Cred că divinitatea îi unește pe oameni cu un scop. Unicul scop
e acela de a conștientiza că IUBIREA E TOT. Pentru că, acolo unde e iubire,
vine și Dumnezeu cu iubirea LUI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu