Un creier și un trup obosit, nu pot găsi rezolvări la anumite situații - Silvia Urlih

Am cunoscut zeci de oameni care, din dorința de a se afirma, din dorința de a-și demonstra lor înșiși , dar și celorlalți cât de buni sunt în branșa lor, o tot dau în bară… merg din greșeală în greșeală. Nu dorm nopțile gândindu-se cum să facă se le fie bine celor de lângă ei(famile, șefi, colegi, prieteni), cum să se afirme în plan social, cum să strângă cât mai multe averi. Nu dorm, iar nopțile nedormite, acumulate zile în șir, nu fac altceva decât să-i obosească din ce în ce mai mult.

            Se tem că nu sunt suficient de buni, nici pentru ei, dar nici pentru cei din jur. Devin dependenți de muncă până când… clachează. Trupul nu-i mai ascultă și pică.

Continuând însă în acest ritm, devii captiv mecanismului de autodistrugere. Pentru ce ? Pentru a acumula rezultate spectaculoase și succese pe planuri financiare ? Pentru a dovedi cui, cât ești de bun ? Cui vrei să dovedești de fapt că ești bun ? Bun pentru ce și la ce ? Poate doar bun de „pus pe varză”.

Am cunoscut și oameni care se apucă de mai multe lucruri deodată, crezând că sunt în stare să le resolve pe toateodată. Ce se întâmplă de fapt ? Nu mai reușesc să resolve nimic, deoarece se pierd printre meandrele proiectelor lor. Unde duc toate astea ? La autodistrugere. De ce ? Pentru că, un creier și un trup obosit, nu pot găsi rezolvări la anumite situații….spun situații și nu probleme, pentru că, problemele și le creează ei înșiși.

Unii oamenii își doresc să compenseze sentimentul de lipsă a valorii, prin muncă. Muncesc mult, fără cap și fără rost, fără un scop primordial, fără să-și pună un targhet, decât acela de a demonstra că sunt „buni” în ceea ce fac. Rezultatul ? Un mare fiasco.

Ce se poate întâmpla? Dacă ai o familie o poți pierde, cât despre prieteni, normal că nu-I vei mai avea, pentru că nu mai ai timp de ieșit la un pahar de vorbe cu nimnei. Muncești și atât.

Sunt și oameni care se refugiază în muncă pentru a uita de problemele pe care de fapt le au ( singurătate în urma despărțirii sau singurătate în doi)…. Probleme personale pe care preferă să le ascundă sub preș. E atât de simplu să iei mătura și fărașul, sau aspiratorul și să faci curățenie în viața ta. Ce simplu ți-ar fi dacă ai accepta comunicarea sinceră !

Unde duc de fapt toate astea ? La scăderea stimei de sine, la pierderea încrederii în propria persoană. Ajung să-și spună că nu sunt buni de nimic, intră în depresie, poate că se ascund în spatele alcoolului, poate își caută refugiul în droguri și… și urmează dezastrul.

Care-i primul mare dezastru? Fac varză din viața lor. Își pot pierde locul de muncă, pot chiar să-și destrame familia. 

Nu poți merge la infinit din eșec în eșec. Ajungi să te autodistrugi cu bună știință. Ajungi să nu te mai simți bine în propria-ți piele și cauți ceva, un loc unde să te simți bine, cauți să evadezi din cotidian. Unde ? În B O A L Ă. Uneori îți alegi cea mai cruntă boală. Și ??? Ce ai rezolvat cu dorința de afirmare „fără cap și coadă” ? Ce ai făcut cu viața ta ? Unde ești în viața ta ?

Omule drag, ascultă-mă bine. Păstrează un echilibru în tot ceea ce faci. Muncă multă și fără cap, nu face altceva decât să te ducă la dezastru pe toate planurile : social, familial, sănătate.

Vrei să ajungi un louser ? Bate-ți joc de tine și de viața ta….

Hmmm… că greu mai e cu viața asta… gândește-te bine ce vrei să faci cu ea…

fratgment din cartea „Gânduri pribege” - Silvia Urlih
26.05.2019