vineri, 17 mai 2019

Compromisurile, atrag boli incurabile - Silvia Urlih

De câte ori nu ai făcut compromisuri? De câte ori nu ți-ai călcat pe simțăminte, doar pentru a face bine celuor de lângă tine ?
Din nefericire, compromis după compromis, tăcere după tăcere, faptul că te închizi în tine și nu vrei să spui ce nu-ți convine, ca să nu rănești, te determină ca la un moment dat, să te refugiezi de lume. Cum ? Evadezi în boală.
Ceea ce nu știu mulți, este faptul că boala, ne avertizează că trupul nostru nu mai poate trăi în stres, în compromisuri, în frici, în minciună. Ne mințim că ne este bine. Boala, ne avertizează că sufletul nu mai poate respira într-un trup înconvoiat și îmăpovărat de griji, de stress, de umilințe și de tăceri ascunse-n noi.
Compromisul, atrage după sine sentimentul că nu valorezi nimic, atrage lipsa stimei de sine, atrage boala, darcel mai grav, îți paralizează voinţa de a merge mai departe, pentru că ai impresia că nu mai ai nici o motivație. Da, doar ți se pare că nu mai ai nici o motivație. Principala motivație trebuie să-ți fii tu.
            Te doare urechea, pentru că nu mai vrei să auzi nimic din ceea ce-ți provoacă suferință și nu mai poți accepta ceea ce auzi. Îți scade vederea, pentru că nu mai vrei să vezi răutățile ce te înconjoară. O banală durere de picioare, se poate agrava, pentru că refuzi să mergi mai departe de unul singur. Te doare spatele, pentru că nu mai poți căra poverile ce te apasă. Te doare capul pentru că mult prea multe gînduri îți fură somnul. Te doare gâtul, pentru că ți-ai reprimat mult prea multe cuvinte pe care nu le-ai spus. Te doare stomacul, pentru că nu mai poți digera prostiile pe care le tot auzi. Te doare ficatul pentru că TREBUIE să-ți reprimi furia și disprețul pe care îl resimți față de tine, față de viața ta și față de viața celor cu care ești obligat să te înconjori. Te doare inima… eeeeehhh…, aici este deja altceva. Ai probleme cu inima, pentru că ți-a lipsit afecțiunea și iubirea. Ți-ai dorit să fii iubit, îți dorești să fii iubit, iar asta, din nefericire îți cam lipsește… și tot așa….
Trebuie să spui cuiva în care să ai mare încredere, sau unui specialist, sau, pur și simplu, să scrii ceea ce simţi (frustrare , nervozitate , chin) pentru că te ajută .
Cu timpul, înveţi să visezi, începi să-ţi doreşti, însă, în acelaşi timp refuzi să ai încredere în tine. Unde poate duce asta ? La neîmplinirea visului. De ce? Pentru că realitatea nu este aşa frumoasă cum ai vrea tu. Dar, realitatea, doar tu o poți realiza. Trebuie să înveţi să o accepţi așa cum este și să-ţi croieşti propriul drum. Sigur, drumul nu-i ușor, dar, odată ce ai acceptat să mergi pe drumul tău cu încredere în tine, nu poți eșua. Doar cine nu riscă nu câștigă.
Dacă nu-ți urmezi drumul, poți ajunge să refuzi orice fel de comunicare, te închizi într-o lume a ta, o lume creată de tine, o lume de vis, care nu te poate împlini pe plan personal sau scocial.
Dacă nu comunici și refuzi ajutorul celor ce te-ar putea ajuta, rămâi veșnic în „visul” tău. Visezi: „ce bine ar fi dacă”, dar refuzi comunicarea. De ce să spui cuiva ? Cine te-ar putea ajuta? Trebuie să spui, pentru că nici nu știi de unde sare iepurele, dar, e-adevăr, nu trebuie să spui oricui, pentru că cei din jur te pot ajuta cu un sfat bun, dar te și pot bloca în a merge mai departe.
Un simplu cuvânt spus de cineva drag, care-ți vrea binele, un cuvânt de îmbărbătare, te poate face să zbori și să nu mai vezi nici un obstacol în realizarea visului tău.  Un cuvând spus cu sinceritate, poate să-ţi umple sufletul de bucurie sau cel puţin să-ţi aducă zâmbetul pe buze.
            De obicei, comunicând, se întâmplă ca prietenii adevărați să-ţi dea nişte idei care să te ajute să treci peste unele dintre problemele tale. Tu să-i asculți, dar să faci doar ce-i mai bine pentru tine. Știi tu : "zic ca el şi fac ca mine".
Uite că, am pornit de la una și am ajuns la alta. Concluzia ? Nu-ți da voie să te îmbolnăvești, dă-ți voie să visezi și, nu în ultimul rând, comunică cu persoanele în care ai încredere.

Restul…pe restul oamenilor, lasă-i în plata Domnului, cu problemele lor cu tot. Fă-ți propriul univers și mergi mai departe. Nu te îndemn să fii rece, indiferent și distant de restul oamenilor, dar, învață să asculți doar ce-ți face bine, încearcă să vezi doar ce-ți place, urmează-ți visul și MERGI PE DRUMUL TĂU !
fragment din cartea „Gânduri ascunse-n gânduri” - Silvia Urlih 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu