Încep prin a spune răspicat : NU VIOELENȚEI DOMESTICE ! De ce
spun asta atât de răspicat ?
Oameni buni ! Sunt o femeie care zeci de ani a fost
maltratată fizic, am fost manipulată psihic și emoțional. Încă din copilărie am
fost pedepsită și bătută crunt de către tata și mama. Am continuat să accept fără
să ripostez în vreun fel și să suport bătăile și în adolescență, dar și la
maturitate.
Da, am fost bătută crunt și de părinți, și de fostul meu soț.
Am fugit de bătăile părinților , m-am măritat de tânără (19 ani) și m-am
pricopsit cu un soț care a continuat ceea ce ei, bieții de ei, (părinții), mi-au „aplicat”.
De ce s-au întâmplat toate astea ? Nu știam. De ce m-am supus?
Nu știam atunci.
După mulți ani, am înțeles. FRICA ! Da, frica de părinți,
frica de profesori, frica de vecini, frica de bărbat, frica de orice. Asta au
reușit părinții mei să-mi inducă. Poate că nu au vrut, bieții de ei, pentru că
și lor li s-a inoculate de către părinții lor același lucru. Și, uite-așa s-a
tot perpetuat sentimental de FFRICĂ. Educația pe care am primit-o de la ei, de
la părinți, mi-a inoculate în creier frica, rușinea, tabu-urile. Până și popa
spune la cununie : femeia trebuie să se supună bărbatului… hmmmmm… bleah…. asta
simt acum…bleah….
Doamne, dacă aveam atunci, în anii copilăriei, ai tinereții,
mintea, înțelepciunea și simțirea ce le am acum, ce bine mi-ar fi fost !!!
Ce știu acum, după zeci de ani, este că, încă lucrez cu mine
să mă vindec de răni. Răni nevăzute, dar încă sângerânde.
Mă întreb și acum, la aproape 60 de ani; mi se vor vindeca
oare vreodată aceste răni ? Va veni oare vreodată cineva capabil să-mi pună
cataplasme pe răni ? Am înțeles și știu ce înseamnă această cataplasmă : IUBIRE
, AFECȚIUNE, PREȚUIRE și RESPECT pentru ceea ce am devenit, pentru ceea ce am
ajuns să fiu azi, dar și pentru ceea ce am reușit să realizez în viața asta.
Și mai știu că sunt milioane de femei care au trecut prin calvarul prin care eu am trecut zeci de
ani.
Ce mai pot spune eu acum ? Spun răspicat : NU VIOLENȚEI
DOMESTICE ! Bărbaților care vă simțiți bărbați ! Nu vă mai arătați bărbăția
prin violență (fizică, psihică, sau emoțională ) ! Părinților : NU VĂ ARĂTAȚI
superioritatea cu violență, copiilor !
Am tupeu, nu-i așa ? Am mare tupeu și mult curaj să recunosc
că m-am lăsat maltratată de un frustrat. Mă gândesc cu compasiune la el, la
fostul. Și îl iert. Îl iert pentru că și el a trăit în același areal și în
aceleași vremuri în care am trăit și eu. Și el a fost educat de părinți care
i-au tot spus (prin exemplul personal) că femeia, dacă nu e bătută nu știe cum
să fie supusă. Asta a fost atunci. Acum… e cu totul și cu totul altceva.
Da, într-un final am înțeles,(am înțeles mult prea târziu)
dar… ce s-a întâmplat cu viața mea ? De ce o viață întreagă a trebuit să port o
luptă cu mine însămi să-mi depășesc limitele suportabilității? De ce a trebuit
să lupt pentru a reuși să devin ceea ce sunt azi ? Viața nu trebuie să fie
într-o permanență luptă cu tine însuți. Viața… viața poate fi atât de frumoasă
!
Am înțeles că puterea exemplului e primordială. Ce vezi
acasă, aia faci și în societate și în viitoarea familie pe care ți-o croiești.
Părinții le sunt exemplu copiilor.
Concluzia ? Părinți, aveți mare grijă cum vă comportați cu
copiii voștri, ce le arătați prin felul în care vă manifestați în fața lor. Nu-i
maltratați și nu-i manipulați psihic sau emoțional, pentru că tot voi veți
suferi când veți vedea că ajung să o ia pe drumuri total greșite.
fragment din cartea Gânduri ascunse-n gânduri - Silvia Urlih
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu