Comunicare,
comunicare, comunicare. Comunicăm, sau nu, într-o relație de cuplu? Comunicăm,
sau nu cu noi înșine ?
Ce
e de fapt comunicarea într-o relație ? Ce e de fapt comunicarea cu tine și cu
partenerul tău ?
O
fi doar faptul că vă povestiți tot ceea ce se întâmplă peste zi ? A vă povesti
banalități, nu înseamnă comunicare.
A
ști să-ți gestionezi violența verbală, a ști să-ți gestionezi furia acumulată
peste zi, a nu-ți vărsa nervii pe partener ( în urma zilei nașpa pe care a-i
avut-o la serviciu), asta e comunicare.
Ce-i
atât de greu să-i spui partenerului:„Iubite, astăzi sunt atât de nervoasă de
obosită și de tristă, că am nevoie de puțină liniște. Te superi dacă mă retrag
preț de o oră în dormitor să mă liniștesc? După ce-mi revin, mă voi ocupa să
pregătesc masa”. Iar tu, partener de viață, îți poți înțelege partenera că are
nevoie de o oră de libertate a ei, poți să mai rabzi o oră de foame ?
Vorbim
despre orice, despre vreme, despre politică, despre evenimetele din lume,
despre lipsuri financiare, despre afecere, despre sport, dar nu și despre ce
este în sufletul nostru.
Am
ajuns să ne ignorăm atât de mult sufletul, încât uităm că avem atât de multă
nevoie de el pentru a fi împăcați și împliniți cu viața noastră.
Vocea
sufletului a devenit atât de estompată de vocea minții, de rațiune, încât unii
dintre noi abia o auzim. Și atunci…. Unde mai e comunicarea dintre suflete?
Unde mai e comunicarea dintre doi oameni care se iubesc ?
Foarte
important: Înainte de a intra în casă, lasă problemele de peste zi la ușă. Nu
intra în casă împovărat de energiile negative pe care le-ai acumulat peste zi.
Cum ar fi dacă, după ce ajungi acasă, îți vei întreba
partenerul:„Tu cum esti cu sufletul, cum ți-a fost azi?"Poate că
întrebarea ta îl va uimi. Poate că nu va ști ce să răspundă, poate că va
tăcea sau din contra, poate ca abia asteptă ca cineva să îi adreseze, în
sfârșit, această întrebare.
Știi ceva ?! Eu te încurajez să faci acest lucru și cu tine,
să-ți întrebi sufletul cum se simte.
Dacă
la început răspunsul este „Nu
știu", este oarecum perfect. Înseamnă că ești în punctul în
care ești pregătit să afli ce se
întâmplă cu tine. Dacă ți-ai pus întrebarea,
cu siguranță că răspunsul va veni cât de curând.
Comunicarea
mai înseamnă a-i spune partenerului, fără să jignești, ce-ți place și ce nu-ți
place referitor la limbajul folosit, la atitudinea față de anumite acțiuni la
care sunteți părtași și chiar la atitudinea față de tine. La ce bun să ajungi să te cerți cu partenerul
pentru opinii diferite ? Prin comunicare
și acceptarea cu calm a unei discuții , puteți ajunge la un „compromis”, la un
numitor comun vis-a- vis de problemele cu care vă confruntați zilnic.
De
multe ori, unul dintre parteneri schimbă subiectul discuției. Poate pentru că
nu are chef să discute pe o anume temă, sau se simte depășit de „tema impusă” ,
o temă care poate fi un segment de viață foarte important. Ce înseamnă asta de
fapt ? Unul dintre parteneri tratează cu indiferență și cu lipsă de respect
sentimentele celuilat. Se ascunde „gunoiul” sub preș. Cel ce refuză dialogul,
are mari frustrări și complexe.
Încearcă
să folosești un ton calm, chiar dacă partenerul devine „obosit” și plictisit de
subiectul discuției. Știi tu…„tonul face muzica”
Foarte
important : Învață să-ți asculți partenerul. Nu-l întrerupe și nu te preface că
ai avea alte preocupări, sau că ai înțeles.
Comunicați,
inclusiv despre relația intimă. De fapt, cred că această comunicare e baza pe
care se construiește relația de cuplu. Da, știu, a discuta despre sex, a fost
un subiect tabu ani de zile… și cred că încă mai este.
Comunicarea
înseamnă de fapt să fii tu însuți, să nu trebuiască să ajungi până acolo încât
să-ți controlezi limbajul, dacă folosești un limbaj decent și nu violent.
Dați-vă
voie să fiți voi înșivă și respectați-vă libertatea de a cere ceea ce vă
doriți.
Povestiți
cu voi înșivă. Vă simți bine, sau nu, în relație? Ați aflat ce vă mulțumește și
ce vă ne mulțumește ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu