CALEA MEA….

Sunt dimineți când mă trezesc obosită

Mă-ntreb dacă bine m-am odihnit

Am visat că sunt pe un munte inzăpezit

Mă-ntreb….: am visat, sau doar am călătorit?

Sunt dimineți când revăd drumul parcurs

Peste noapte prin lumi neștiute

Mi-am luat zborul din trup, m-am ascuns

Într-o stea cu diamante cusute.

Sunt dimineți când mă-ntreb : unde sunt ?

Încă visez, sau din stea am coborât ?

Visu-a fost vis, sau sunt iar pe pământ?

Unde e mai frumos, unde e mai urât?

Sunt iar aici, lângă trupu-mi strivit

Am fost printre aștri, pe-o stea m-am odihnit

Lumea de-acolo, de sus, cu drag am privit,

M-am întros iar în trupu-mi ostenit.

Sunt o mărgică dint-un șirag de stele

Focul mai arde încă-n lumânare

Până mă voi stinge mai stau lângă ele

Apoi îmi voi lua zborul spre soare.

Sunt alături de El, de domnul meu Isus    ,

Cu drag și iubire mă ocrotește…

Am fost, pe cărările pe care el m-a condus

Merg cu drag spre lumina ce mă călăuzește.

Sunt suflet strîns într-o sferă de sentimente

Le ții Doamne pe toate în mână

Tu mi-ai redat simțămintele absente

Azi te urmez, urmez calea cu Tine spre lună

Silvia Bya