În sufletu-ți sunt
efemeră
sunt doar vers,
sunt punctul
ce s-a rătăcit
un timp,
m-am rătăcit pe mine
cu mine-n univers,
când ne-am iubit
și ne-am pierdut
în anotimp.
Cu sufletul în suflet
ne-am căutat
vremelnic,
când ne-am găsit
vulcanii au erupt,
a sfărâmat în noi
cuvânt
și întuneric,
a rupt izvoare
din nisipuri
și soarele l-a rupt.
Azi,
soarele orbit
de ziua-n neputință,
din brațe ne-a pierdut
pentru o clipă,
vom scăpăra din nou
vom fi iar
o ființă,
când ne-om găsi
în soare
pe ultima-i aripă.
Silvia Urlih - 18.03.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu