LUCEAFĂR

Privesc în zare…aripile-mi le întind spre cer,

caut să te ating, să-ți simt răsuflarea,

nu vreau nimic din al destinului auster,

de-o fi să pleci,nu vreau să rămân cu adierea

Ce  obosită sunt, iubitul meu luceafăr,

m-am tot plimbat pe stele călătoare,

am cules flori, ți-am adunat  buchet de nufăr,

să-ție fie leac, să fie a iubirii confirmare.

Plutesc în vis , pe cerul înstelat,

privesc spre tine , privesc apoi spre mine ,

te-am căutat, poate că nu m-am înșelat,

când te-oi găsi , știu că doar mie îmi vei aparține.

Sunt steaua ta, iubire mult visată,

te-am căutat, ne-am regăsit, te-așează,

rămâi o clipă pe sufletu-mi ce te-a iubit în altă viață,

ochii mei te-au visat și încă te visează.

Alerg  pe drumul tău, tăcută , tristă,

te caut, te-am pierdut, m-am rătăcit,

sunt supărată pe viață, pe lumea egoistă,

sunt obosită …. sunt obosită de atâta amurgit.

Stau pe un colț de stea, sunt bucățica ta de lună,

Chiar nu mă vezi ? chiar nu mă simți ?

Sunt zâna mării, sunt vântul, sunt ca o furtună,

Te aștept să vii din nourii- amurgiți..

Silvia Bya