Sunt fugară prin spirit și timp,
Alerg căutând efemerul din mine,
Caut visul, caut gândul ce le-am
pierdut,
Mă agăț de zilele senine.
Sunt rătăcită prin colțuri de lume,
Am preaobosit de umblare,
Nu știu cât trupul mă va mai ține,
Sunt obosită de-atâta nepăsare.
Sunt, Doamne un trup dezgolit,
În fața ta sunt goală, sunt seacă,
Sufletu-n mine îl simt ofilit,
Țin de el, el nu vrea , nu vrea să
tacă.
Sunt țipăt din țipătul iernilor,
Strig la voi, strig cu putere la tine,
Lăsați-mi sufletul, nu mi-l dați toamnelor,
Sunt dezgolită, mi-e rece, nu mi-e
bine.
Sunt parcă într-o peșteră-nghețată
Picură peste mine stropi cruzi de
ceară
Chipuri străvezii de piatră aerată
Privesc rece spre mine,mă
înfioară.
Sunt încolțită de răutate și ură
E negru … și ce frig mă înconfoară
Sufletul vor să-l împroaște cu zgură
Caut să fug, să scap, să ies
afară.
Sunt sufocată de răutatea voastră
umană
Aveți chipuri hidoase și strâmbe
Scoateți sunete ce dușmănie și ură
emană
Dar nu las pe nimeni sufletu-mi
să-l schimbe
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu