Sunt tot eu, deși
când mă privești întâia oară,
vezi altceva…privirea-ți te înșeală…
sufletul mi-e încuiat cu lacăt într-o
cutioară….
Sunt tot eu, așteaptă…
nu mă caracteriza
privindu-mă-ntr-o doară
sufletul mi-e cald, e plin de primăvară.
Sunt eu…., te las
să vezi doar ce vreau eu…tu vezi femeia…
nu vreau să vezi durerea mea
nu vreau să-mi vezi tu întristarea,lacrima….
Sunt tot eu….însă
de-ai intrat în al meu suflet
rămâi acolo…sper să nu mă dezamăgești niciodată
căci pentru mine devii prieten, mamă, tată.
Sunt eu…..
îți dau o circumstanță, două, trei…
dar nu mă pune prea mult la-ncercare
mă voi închide iar în binecuvântatele altare.
Sunt eu….
am fost o rocă rece,brută…
sunt astăzi un cristal , un diamant cioplit….
mi-e teamă…nu mă mai las de nimeni, niciodată șlefuit.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu