EU ȘI DUMNEZEU

Stau  în fața unei file goale…..îți scriu

Cui ? nici eu nu știu prea bine

Poate Luceafărului , poate cerului auriu

Poate lui Dumnezeu ….poate ție, creștine….

Sunt eu, stiloul și foaia de hîrtie goală

Privesc cu ochii minții, înapoi în timp

Mă-ntreb cu ce să-ncep să desenez pe coală

Cu vara, iarna…sau care anotimp ?

Sunt eu și Dumnezeu…suntem doar noi

Încep să lacrimez, să-i spun

Că au fost ierni, și primăveri, și-apoi

Au fost furtuni, a fost și soare…iar acum apun.

Sunt, sau poate doar am fost o lumânare

Am ars, am luminat atât cât am putut

Când se va stinge, doar Dumnezeu este cel care

Va hotărâ, de drumu-a fost bine făcut.

Sunt, sau poate voi mai fi, o flacără arzând

Voi arde pân’la ultima suflare

Când mă voi stinge, nu va fi căzând

Voi cade precum o stea , precum o floare.

Silvia Bya