ȘAH și MAT

Sunt tabla desenată în pătrate alb și negru

Pe mine viața ta o tot petreci

Dacă e gri, numic nu e intergu

Doar în alb și negru va trebui să-ncerci.

Sunt vesele, sau triste chipurile de actori

Sar printre cuburi , mai iute, mai ușor

Un șah e viața mea, un cânt de triluri

Șoptite ca un strigăt de solitar cocor

Sunt doar doi jokeri, unul e destinul

Iar cel de-al doilea este karma mea.

Voi învăța vreodată să găsesc sublimul

Din viața asta, trecătoare, ca o stea ?

Sunt cuburile alb și negru în cale-mi înșirate

Precum nisipul din clepsidra cu tăciune

Pășesc printre trăiri și  gândurile încuiate

Până când steaua mea în veci va apune.

Sunt încă întruchipată în regina mamă

Doruri și gânduri prin mine tot străbat

Printre pioni alerg , depărtări mă cheamă

Iar la sfârșitul vieții,  voi spune ”șah și mat”

Silvia Bya