Sunt în amurgul verii
iubiri pierdute,
Iubiri ce s-au risipit
în valul mării,
Gânduri și regrete
abandonate,
Uitate în dulceața
sării.
Sunt întrupări din
valuri ce se sparg,
În stânci tăioase-alunecând
pe scoici,
Soarele și luna în valuri
se atrag,
Uitând de solitarele
bărci.
Sunt siluete triste ,
pașii lor pierduți,
Sparg pe nisip urme de
speranță,
Adună gânduri , se
plimbă desculți,
Uitând de viață.
Sunt vise și speranțe
puse în cristal,
Lăsate să plutească în
zbor spre soare,
Rezistă peste vremi,
nu se sparg de val,
Uitând uitarea.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu