Ești apa vie ce-mi curge prin palme,
ești ochiul prin care la Tine privesc ,
ești mângâierea mea Doamne,
eu sunt iubire din sufletul tău îngeresc.
Sunt pasăre ce plutește spre Tine,
sunt aer, sunt apă, sunt munte și câmpie,
ești mâna , ce vine cu drag către mine,
o simt cum mă alintă, o simt cum adie.
o simt cum mă alintă, o simt cum adie.
Sunt zâmbetul Tău căci îmi zâmbești,
sunt iubire căci Tu mi-o dăruiești,
sunt privire când Tu mă privești,
sunt dorință căci Tu mă iubești.
Of Doamne…cine sunt eu aici ?
sunt fir de nisip rătăcit de soare
sunt lan de grâu plin de maci,
sunt iubirea păstrată în altare.
Sunt zămislirea Ta , Doamne !
sunt luna când o mângâi și doarme
sunt flămândă de Tine atunci când mi-e foame
sunt clipa ce se pierde printre toamne.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu