SUNT ȚARA TA COPILE !

Sunt țara ta, copilul meu iubit

Cu bune rele și-alte cele

Cu brațele deschise te-am primit

Când te-ai născut acolo între stele

Sunt țara ta, vreau pentru mine să devii

Un om destoinic ….să crești printe poene

Vreau  să renaști, să repari,  să reînvii

Tot ce-au stricat aici ,până acum , aste hiene…

Sunt țara ta…. inimă nu mai am ….

mi-au supt ciocoii și sângele din vene!

Ajută-mă ! să punem mână de la mână să resuscităm,

Ce-a mai rămas din steag, ce-a mai rămas din mine.

Sunt țara ta,copil cel drag ….

Sunt sfărâmată…e tot ce-a mai rămas din ea…

Ce-i nevândut,și nestricat ramas-a încă-n prag

Te-aștept să vii , așteapt să îți pui tu pecetea.

Sunt țara ce te-așteaptă ca să vii,

Să pui sămânța, să reclădești al nostru viitor…

Hai ! vino repede !…scoate-ne din colivii

De libertate ,de speranță și de bine mi-este dor!

Sunt țara ta , în tine-mi pun speranța….

Grăbește-te, sunt vlăguită….nu mai e mult și mor!

M-au ciopârțit, mi-au luat până și chitanța,

Pe care  am plătit-o pentru –al tău viitor.

Sunt țara ta, copil mult așteptat…

Nu mai am flori, nu mai am nici păduri….

Mi-au rupt o mână, și un picior l-au amputate,

M-afund în datorii și-n  neștiute biruri…

Sunt țara ta…sunt goală, despuiată….

Mi-au furat haine, grâne, pâinea mi-au furat

Te-aștept să-mi dai un voal, să fiu iar măritată,

Să n-am pereche-n lume, să fiu de admirat.

Sunt tara ta, copil între copii….

Grăbește-te căci sunt aproape un nimic

Tu ești luceafăr ! din stele te aștept să vii ,

Din propria-mi cenușă să redevin pomul cel falnic.

Silvia Bya