INOROGUL DIN VIS

Sunt dragul meu o-nsingurată fată,

Pășesc spre tine și mă cuprind  fiori,

Fiorii iubirii, a dragostei adevărată,

Căci ai venit și m-ai  împodobobit cu flori.

Alerg desculță prin cerul plin de stele,

Văd o lumină, știu că acolo-i steaua mea,

M-am rătăcit o dată printre ele,

Nu vreau să te mai pierd, cum te-am pierdut cândva.

Îmi dai o stea , e steaua care-a fost odată,

O împletești cu flori, o pui cu drag la pieptul meu,

Nu vreau să mă mai știu abandonată,

Nu vreau să mă păstrezi ca pe o piesă de muzeu.

Mi-s gândurile pline de suspine,

Un câmp de stele pregătești să mi-l oferi,

Eu sunt săracă,nu am nimic, mă am pe mine

Și poate …..iubirea într-un buchet de primăveri.

Ce fericire să mă accepți așa cum sunt !

Nu am averi, nimic...nu am palate,

Am doar o inimă , plutesc vremelnic pe pământ...

Știu să iubesc, să fac din lacrimi nestemate.

Ieri m-ai găsit,eram uitată în uitări,

Am coborât ușor  pe-o rază de mătasă,

Fost-am a ta, ți-am fost a stelelor visări,

Voi fi a ta, mă vei găti a ta mireasă.

Sunt a ta zână, tu,inorogul meu pierdut,

Ți-am fost menită de milenii,

Ne-am întâlnit cândva, dar ne-am vândut,

Iubirii n-am știut să-i punem temelii.

Sunt o realitate ? nu dragul meu,sunt vis,

Sunt visul tău frumos, de mult abandonat

M-ai căutat de secole prin paradis

Când m-ai găsit, iar ai greșit și ne-am uitat.

Ești inorogul meu din vis, aștept să-mi spui

Iubirea noastră că va trăi și peste timp

Că vom trăi  , chiar dacă tu apui

Și vei pleca ,tot c-o aripă ,….în învechitul anotimp

Silvia Bya