FLUTURELE NOPȚII

Sunt fluturele din  pădurea de cleștar

Vântul și amintirea mi-au frânt aripa

Am vrut să-mi ofer zborul în dar

Noaptea mi-a luat însă clipa

Sunt la pământ, mă zbat în durere

Nu cer ajutor , m-a dărâmat dorul

Plâng singură , plâng în tăcere

Căci nu-mi mai pot lua zborul

Sunt acoperită de-o frunză

Speranța mă îmbracă în culoare

Văd lumina confuză

Vreau să zbor iar, dar mă doare

Sunt cu gândul la vremea trecută

Amintirile mă îngenunchiază

Mi-e dor de inorog,dar sunt tăcută

Vin fluturi noi, ce mă țin trează.

Sunt fluturele nopții ce-o să vină

Îmi caut aripa ruptă

Bandaj de iubire și lumină

Voi pune pe aripa frântă.

Silvia Bya