UNDEVA CINEVA PLÂNGE…..

Sufletul îmi plânge … pentru că,

undeva, un om se roagă pentru viața lui....

cere îndurare cu rugă adâncă,

plânge în plânsul apusului .

Mi-e sufletul trist, pentru că,

undeva ,unui om i-e frig și i-e foame,

cere îndurare  cu rugă adâncă,

își plânge tristețea din drame….

Mi-e sufletul sfârșit pentru că,

undeva ,un om e disperat, plânge și suferă...

cere îndurare cu rugă adâncă,

se-agață de viață ca de o iederă…

M-a cuprins mânirea pentru că,

undeva ,un om a pierdut un suflet drag.....

cere îndurare cu rugă adâncă,

și aprinde lumânări în șirag.

Mi-e sufletul îndurerat pentru că,

undeva ,un om se află într-un scaun cu rotile....

cere îndurare cu rugă adâncă,

însă ia viața în piept și își deschide aripile…

Mi-e sufletul trist pentru că,

undeva ,un copil plânge după mamă....

cere îndurare cu rugă adâncă,

 să se întoarcă acasă, să-l adoarmă….

Sunt tristă pentru că, unii oameni

Trec nepăsători pe lângă aceste drame….

Uită că deseori culegi doar ceea ce  semeni,

Uită că soarta lor poate să se sfarme……

Silvia Bya