Lumea-i un stol de
cascade de fluturi,
Se oglindeșlte perfid
în ochi-mi de ceară,
Ești praful când pe mine
te scuturi,
Mă sfichiue, pământul
în ochi îl presară.
Se oglindește lumea-n
ochii mei fierbinți
Genele-mi sunt predele
de fum
Ajunge lume ! nu mai
vreau să mă minți
Încep să mă trezesc
acum
Se oglindește ura ta în
ochii mei albaștri ,
Se văd cuvintele-ți murdare,
hâde….
Eu nu mai vrea să simt,
plutesc spre aștri,
Oglinda lumii, prin
ochii mei , se pierde.
La mine-n suflet e
liniște, e dans,e feerie…
Tu lume nu mă vezi, eu nu
vreau să te las…
Tot caut un strop de drogoste,
dar e urgie
Ce văd afară, dincolo
de glas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu