Sunt încuiată într-o lagună verde,
Ascult a lirei muzică divină,
Cântă o pasăre , glasul ei se pierde
În conul verde –albastru de lumină.
Sunt eu, sau sufletul meu ce plutește
Prin diafanul verdelui smarald ?
E pasărea ce –n zbor mă ispitește,
Sau visul meu ce mă îmbie să mă scald ?
Sunt împresurată de verdele din stele,
Mă îmbăiez în cerul de opal
Vin florile la mine să mă clătesc cu ele
Și mă conduc apoi spre mal.
Sunt într-o lagună –a mării interzisă
Doar eu sunt invitată să privesc
Doar eu am fost de verde admisă
Să-mi curăț sufletul, cu verde să îl primenesc.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu