ȘOAPTE

Sunt șoaptă…mă pierd în verdele pădurii

Cânt …glasul meu se-aude

În liniștea din adâncurile lunii

Acolo unde durerea se ascunde.

Sunt multe alte șoapte ce se-ascund

Se ofilește frunza în cădere

Pământul se îmbracă în verde crud

Soarele se odihnește printre stele.

Sunt multe doruri, gânduri ce m-apasă

Mă rog la cer de frică să mă scape

Vreau doar să fug, pădurea nu mă lasă

Rămân în mine,ca piatra printre ape.

Sunt șoaptă…o șoaptă roșie-n amiază

Ascult tăcută soaptele din stele

Viața din mine ușor m-abandonează

M-ascund de mine, m-ascund de iele

Sunt șoapta nopții , luna mă așteaptă

Stelele-adorm, împreună

Rămân tăcută, ascult ultima șoaptă

Mă las purtată pe aripi către lună.

Silvia Bya