sâmbătă, 17 martie 2012

CRÂMPEI DE CÂNT



Sunt, sau poate doar am fost
o frunză cu lacrimi în plete,
mi-am căutat, poate mai caut adăpost
în cuvinte scrise –n ornamente.

Sunt, sau poate doar am fost cândva
metafora din versu-ți scris pe soare,
mă caut în cuvinte scrise undeva
pe-un petic de suflet în schimbare.

Sunt, sau poate doar am fost odată
o nimfă a mării, vroiam doar o floare….
m-am trezit, sunt în povestea fermecată
un colibri m-a luat pe aripa lui călătoare.

Sunt, dar am fost cândva un spirit
am hoinărit prin ceruri înstelate
am căutat, ești , te-am descoperit,
cu tine vreau să înnotăm în ape-nvolburate.

Sunt astăzi spirit călător prin timp,
găsesc câte un fluture, îl iau cu mine,
culegem  toate florile-n același anotimp….
te voi lua și le vom spune tuturor”rămâi cu bine”

Sunt, am fost ,voi fi crâmpei de cânt,
sufletu-mi învață al notelor amestec….
le caut , le despletesc din al petalelor cuvânt,
simt gustul verde, liber, primăvăratec.
Silvia Bya

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu