Sunt, sau poate doar am fost
o frunză cu lacrimi în plete,
mi-am căutat, poate mai caut adăpost
în cuvinte scrise –n ornamente.
Sunt, sau poate doar am fost cândva
metafora din versu-ți scris pe soare,
mă caut în cuvinte scrise undeva
pe-un petic de suflet în schimbare.
Sunt, sau poate doar am fost odată
o nimfă a mării, vroiam doar o floare….
m-am trezit, sunt în povestea fermecată
un colibri m-a luat pe aripa lui
călătoare.
Sunt, dar am fost cândva un spirit
am hoinărit prin ceruri înstelate
am căutat, ești , te-am descoperit,
cu tine vreau să înnotăm în
ape-nvolburate.
Sunt astăzi spirit călător prin timp,
găsesc câte un fluture, îl iau cu mine,
culegem toate florile-n același anotimp….
te voi lua și le vom spune
tuturor”rămâi cu bine”
Sunt, am fost ,voi fi crâmpei de cânt,
sufletu-mi învață al notelor amestec….
le caut , le despletesc din al petalelor
cuvânt,
simt gustul verde, liber, primăvăratec.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu