CRÂMPEI DE CÂNT

Sunt, sau poate doar am fost

o frunză cu lacrimi în plete,

mi-am căutat, poate mai caut adăpost

în cuvinte scrise –n ornamente.

Sunt, sau poate doar am fost cândva

metafora din versu-ți scris pe soare,

mă caut în cuvinte scrise undeva

pe-un petic de suflet în schimbare.

Sunt, sau poate doar am fost odată

o nimfă a mării, vroiam doar o floare….

m-am trezit, sunt în povestea fermecată

un colibri m-a luat pe aripa lui călătoare.

Sunt, dar am fost cândva un spirit

am hoinărit prin ceruri înstelate

am căutat, ești , te-am descoperit,

cu tine vreau să înnotăm în ape-nvolburate.

Sunt astăzi spirit călător prin timp,

găsesc câte un fluture, îl iau cu mine,

culegem  toate florile-n același anotimp….

te voi lua și le vom spune tuturor”rămâi cu bine”

Sunt, am fost ,voi fi crâmpei de cânt,

sufletu-mi învață al notelor amestec….

le caut , le despletesc din al petalelor cuvânt,

simt gustul verde, liber, primăvăratec.

Silvia Bya