Sunt șoapta ta, mă ții la piept, mă iei în
brațe
mă mângâi în cuvinte, mă dezmierzi
nimic nu lași de mine să se-agațe
doar vorbe dulci,de duh, cântate -n frunze
verzi
Sunt cu privirea pierdută în privirea-ți caldă
pe chipul meu cad lacrime șiroaie
nu vreau să pleci, iubirea în tine se
scaldă
simt mâna ta prin pletele-mi bălaie
Sunt slova ta, mă scrii în multe versuri
mă las purtată de tine către vis
am fost, voi fi cu tine în alte universuri
vom fi-mpreună în eternul paradis
Sunt treapta pe care pășești cu sfială
covor de flori am pus pe ele
sunt eu, sau treapta-i ireală ?
când vii, mă voi preface în covor de stele
Suntem noi doi ,suntem într-o balanță
ne legănăm pe valurile timpului
nu ne desparte în veci nici o distanță
căci suntem , tu și eu, pradă răstimpului
Sunt zori de seară, iat tu,ești miez de vară
suntem de lună și de soare despărțiți
ne căutăm mereu , seară de seară
ne căutăm, în veci vom fi eternii, veșnicii
iubiți
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu