ÎNGER ÎN ALB ȘI NEGRU

Sunt doar un chip,un chip pe care vrei să îl învingi
Tu, înger alb ,…tu, înger drag cu două aripe suave.

Te-ai  cuibărit în iadul meu, vrei să-l înfrângi.
Să-l mistui tot...să-l scapi de gândurile grave.

Sunt într-o luptă veșnică cu mine, cu ce-i negru

Mă lupt să-nving un demon ce mă cheamă

Spre iadul lui, spre cușca unde stă un tigru

M-așteaptă , mă ademenește, mă îndeamnă.

Sunt  lacrimi sfinte,lacrimile unui înger pribegit...
Mă cauți,nu mă găseşti ,că-s rătăcit în mine fără tine,
M-am rătăcit lipsit de dragoste ,de alinare și am obosit,
Am obosit de căutări, am obosit să caut binele din mine...

Sunt multe lacrimile mele...am plâns pân-am făcut izvoare...
Cu suflet păcătos, cândva spre cer am blestemat...
M-am blestemat să mor,...să ard în focurile mistuitoare,
Să curg eu în infern , tu să rămâi, să-mi mângâi trupul deformat.

Sunt pomii verzi...tu înger drag , m-ai scos din iad

M-ai luat de-o mână și m-ai învățat urcarea

M-ai zguduit, m-ai alinat, mi-ai dat un nestemat de jad

Să-mi fie talisman , până îmi voi afla resemnată adormirea.

Sunt lacrimi ce curg cu stropi de foc şi urlet de durere,
Mi-aud sufletul cum strigă, cum cere îndurare

Nu pătimi îmi spui, nu mai ești în cădere

Ai pătimit destul, ți-ai ispășit pedeapsa ,ești astăzi în urcare.

 Silvia Bya