STRIGĂT CĂTRE LUME ! - Silvia Urlih

De ce nu vă vedeți de viața voastră ?

De ce de mine nu mai aveți loc ?

Nu v-am cerut nimic,

cresc ca o floare-n glastră,

nu vă voi deranja vreodată !

Nu , deloc !

Știți voi cumva ce drame am trăit ?

Știți voi cumva ce e-n sufletul meu ?

Lăsați-mă, nu am să vă permit

să-mi stați pe suflet,

vreau să fiu EU mereu !

Nu v-am cerut până acum,

n-am să vă cer nici mâine…

când greu mi-a fost,

nu am cerșit la nimeni ajutorul,

când v-am chemat,

voi nu m-ați auzit….

n-am cerut pâine,

ceream un umăr,

vroiam să-mi plâng doar dorul.

Strig astăzi către voi :

Nu-mi pasă !

Degeaba clevetiți pe seama mea !

Îmi văd de drum,

de-a mea credință

și nu-mi pasă !

Îmi văd de vis,

nicicând nu-l voi abandona !

Zile în șir am plâns fără să știți….

eram pe moarte,

mi-era greu,

nu aveam ce mânca…

nu v-am cerut nimic,

voi erați fericiți….

singură am aruncat în mare 
ce mă îndurera.

Când mâna către mine ați întins,

v-am fost alături,

nu v-am tratat cu nepăsare,

am plâns cu voi,

v-am ajutat ,

nimic nu am pretins…

vreau azi să mă lăsați,

nu-mi stăviliți a mea urcare.

Mă rog la bunul Dumnezeu să vă ajute,

lumină-n suflete să vă sădească,

vreau să vă ierte greșelile avute,

vă fie viața limpede,

Domnul cu milă să vă însoțească !

Astăzi, eu vă ofer câte un soare,

îl dăruiesc din inimă,

cu sufletul deschis,

vă dau și sufletul

chiar dacă uneori mă doare ….

Uitați de mine,

vedeți-vă de-al vostru vis !

Silvia Urlih 14.03.2012