Mă-nvârt tăcută
pe un drum….
un drum
pe care nu am fost vreodată…
cum am ajuns aici ?
cum oare…. cum?
cum am ajuns
pe-această cale neumblată…?
Stau
cu privirea
către asfințit,
cer lunii să mă scalde-n soare,
înot spre mine
așa cum mi s-a povestit,
sunt oare vis ?
de ce-s în lume
călătoare?
M-am rătăcit în lumea trecătoare,
cum am ajuns
aici,
îmi spune cineva ?
ce caut eu
în lumea care moare,
cum pot
să plec acolo
unde
mi-e inima ?
Mă cheamă
pâlcuri
de verdeață,
mă-ndrept
târându-mă
spre flori,
mă rog de ele să mă țină-n viață,
să mă hrănească
cu anii mei datori.
M-am rătăcit cu mine
în vechiul univers…
caut și mă găsesc…
mi-e bine,
mă caut pe pământ
și mă găsesc….
în vers…
cine sunt eu ?
cine ?
cine îmi poate spune ?
Silvia Urlih 8 03.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu