Ești stea călătoare, răsari astăzi prin mine
Mă luminezi
cu lacrima iertării
Din depărtare văd, frigul cum vine
Vrea să mă fure, să mă dea uitării.
Azi, visul a încărunțit de așteptare
Te-am căutat prin veacurile –ascunse
De dor și cântec sufletul mă doare
Gîndul l-am trimis în locuri nepătrunse.
Mi-e sufletul gol ,
dar îi voi pune-o aripă
O voi cârpi cu lacrimi
și iertări
Nu voi privi în urmă, voi
număra o clipă,
Apoi în zbor,voi fi
printre visări.
Sunt visurile mele adunate-n lung șirag
Lacrimi de suferință
și dor am pus în el
Voi renunța la dor cu
mare drag
Suferința o voi încuia
într-un castel.
Mi-e sufletul pasăre măiastră, cutreier infinitul
Sunt înt-un zbor
eteric, zbor spre nesfârșit
Vin din sfârșit,
cutreier azi, aștept sfârșitul
Mai am puțin și mă
opresc ……din povestit.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu