LANȚURI DE MĂTASE

Sunt legată de tine cu lanțuri de mătase

vreau să le dezleg, dar ceva mă oprește

mi-e teamă, mă lovesc de stânci colțuroase

e zgripțuroaica  cea care mă ademenește…..

sunt încătușată în voaluri de spumă…

mă zbat , mă chinui din ele să ies…

mă duc spre fund, mă acopăr de humă

Doamne…spune-mi că doar visez…..

Sunt…iată am ajuns pe fundul mării

vreau să iau aer, dar nu știu să înnot

tremur toată…văd licărul lumânării

am oboist…cred că o să scap acum de tot…

Sunt deodată apucată de-o diafană mână…

mă trage încet spre-o scoică de mărgean…

cu vorbe de alint , cu duioșie mă îndeamnă

să intru, să mă agăț de o frunză verde de castan.

Sunt trasă ușor  de zână , dintre ape,

spre-al său etern castel din valul mării

soarele și luna le văd atât de aproape

am ajuns în final la marginea zării.

Sunt mirată…ce ușor s-au dezlegat lanțurile !

iubirea ta Doamne ,iubirea mea,  iubirea zânei,

mi-au redat visele, mi-au redat dansurile,

m-au scăpat din ghearele hapsânei.

 Sunt veselă uimită și tristă deopotrivă

Lanțul de mătase l-a dezlegat cu ușurință zâna

mi-a dat drumul în viață, mi-a spus cu voce decisivă:

” durerea e la mine, hai..fii veselă, dă-mi mâna ”!

Silvia Bya