Sunt rădăcină din pământul tău
Iubită glie Românească
Chiar de-s departe, aud al tău
ecou
Ce iese din seva strămoșească
Sunt eu, un bob de grâu uscat
Aștept să mă prefac în pâine
Făină cu lacrimi amestecat
Să fie hrană generației ce vine
Sunt sarea din străfunduri culeasă
Pusă pe amintirea neamului
Cu suferință și oftat dreasă
Se fie învățătură –n viitor copilului
Sunt iarba verde de acasă
Nicând nu voi pleca din casa ta
Cu vorbă bună și aleasă
Îți voi cinsti memoria
Sunt sânge pe stagul tricolor
Roșu galben și albastru
Nu vreau să îți rămân dator
Vreau să te ridic spre astru
Sunt amintirea luptelor de veacuri
Mă lupt cu ”azi”, mă lupt cu
viitorul
Tot caut pentru tine leacuri
Să-ți oblojesc o mână sau piciorul
Sunt leacuri multe….au încercat
Înaintașii mei să te
înzdrăvenească
De mult s-au dus , nu au mai
apucat
Să se bucure de dragostea
frățească
Stau în genunchi…mă rog lângă
icoană
Mă rog fiilor mei să le fie mai
bine
Sunt o româncă, sunt o dunăreană
Rugă ridic , Doamne către Tine.
Sunt omul care te iubește Românie
Flori tricolore îți aduc în dar
Vreau în toată lumea să se știe
Că sunt a ta, că ruga mea nu e-n
zadar.
Ești oda pe care în dar eu ți-o
aduc
Îngenunchez în fața ta și mă supun
Istoria vreau mai departe să o duc
Că te IUBESC tuturor vreau să le
spun .
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu