Stau , frate-al meu
de vorbă iar
cu tine,
privirea mi-e pierdută în icoană,
candela arde ,
i-am aranjat fitilul bine,
să văd
cum chipul tău
spre mine se întoarnă.
Mi-e gândul dus
departe,
printre plângeri,
lacrima o-nnod
să nu mai curgă râu…
din viața ta mi-ai dat
când ai plecat
la îngeri,
să pot să zbor,
să–mi pun viața
la brâu.
Eu Dorul meu ,
sunt recunoscătoare,
leucemia când te-a luat
erai nepregătit,
nu ai știut
că viața ta va fi
o transbordare
din trupul tău
în trupul meu sleit
și obosit.
Astăzi sunt tu,
iar tu
ești lângă Dumnezeu,
prin tine știu
cum să trăiesc în stup…
am fost un nimeni,
acum sunt tu
și eu
și amândoi suntem
un singur trup.
Doamne,
ridic acum iar rugă către
Tine,
primește-mă aproape,
tot mai sus,
să fiu om bun,
să n-am păcat,
să fiu cum se cuvine
și când veni-va vremea
să-Ți spun
ce-aveam de spus.
Fratelui meu, plecat printre îngeri, la doar 21 de ani
Silvia Urlih 26.03.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu