Sunt trandafirul roșu ce s-a uscat…..
Privirea ta m-a ars din rădăcină….
Degeaba l-am crescut și l-am udat,
Viața în el nu a vrut să mai revină.
Sunt roșu, dar puțin m-am ofilit…
Prea multe vorbe grele, prea mult of…
m-am vestejit când frunza mi-ai lovit,
dar de atunci m-am transformat în filozof.
sunt trandafir cu frunză albastră
m-ai scos brutal din ghiveciul de flori,
dar m-ai sădit cu ușurință-n altă glastră,
să mă sufoc , să mor ,privind spre zări…
Sunt roșul trandafir crescut în curte
vreau astăzi să mă sădesc în grădină….
să uit , să fug de amintirile deșarte,
să evadez din lume, să zbor spre lumină.
Sunt trandafirul roșu dornic de iubire….
mai caut, încă n- am abandonat ,n- am obosit…
nu am avut curaj, am stat în adormire…
când vine iar iubirea, îi spun ”Bine-ai venit !”
Sunt roșul trandafir aprins de dor năvalnic
Vreau să plutesc spre locuri neștiute
Să-mi fie zborul lin, ușor, edenic
Să poposec apoi pe zări nepercepute
Sunt trandafir, sunt roșu, dar am spini…
nu mai accept vreodată să fiu rupt,
nu mai accept să fiu iar scos din rădăcini,
nu vreau să mi se frângă zborul….am să lupt.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu