Sunt casa mea, ești casa ta
Sunt bradul din grădină
Sunt fata care astepta
Sunt oaza de lumină.
Sunt moșii și strămoșii mei
Sunt dragi oseminte
Sunt una din multele femei
Sunt om, cu-aduceri –aminte
Sunt strada unde locuiești
Sunt uliță cărării
Sunt balade bătrânești
Sunt masa tăcerii
Sunt apa, râul, spicul, ram
Sunt primavera românească
Sunt vara care-ți bate-n geam
Sunt toamna îngerească
Sunt iarna, vin cu clopoței
Sunt sania trasă de cerbi
Sunt greutatea, talerul balanței
Sunt anii bătrânilor corbi
Sunt vocea care strigă tare
Sunt glasul românesc
Sunt țara mea cu dulci altare
Sunt crezul tău dumnezeiesc
Sunt mamă, tată, fiu,copilă
Sunt bunii și străbunii
Sunt plămădită din argilă
Sunt domnii, sunt sărmanii
Sunt rugă, smirnă,închinare
Sunt zămislirea vieții
Sunt dor, sunt plâns, sunt alinare
Sunt în lumina ceții.
Sunt vocea ta nemulțumită
Sunt glasul iertător
Sunt lacrima înmărmurită
Sunt steagul tricolor
Sunt toate acestea la un loc
Sunt eu, sunt tu,suntem o țară
Să facem horă, să prindem în joc
Frumusețea , bogăția , a ta natură!
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu