CAUT VERDELE DIN NOURI

Sunt sufletul ce-și caută alinare în natură,

Caut  verdele câmpurilor nesfârșite,

Mă  văd copilul inocent ce fură,

Puțină dragoste din caise ușor pârguite.

Sunt sufletul  trist  ce-și caută renașterea

În  încununarea razelor cu norii.

Mă  văd adolescent ,  caut  cunoașterea

În azuriul dimineții împletit cu zorii.

Sunt sufletul ce pictează pe ceru-nvolburat,

Cu penelul prezentului trecut,

Amintiri, focuri, nor încercănat…

Tot ce-a fost gata și ce mai am încă de făcut.

Sunt sufletul ce-și cântă astăzi viitorul,

Pun pe strune de vioară străveche,

Balade, doine, hore , valsez  cu  dorul,

Compun o melopee suavă, nepereche.

Sunt sufletul ce si-a găsit găsirea în poem

Scriu cu dor, cu dragoste , cuvinte…

Sunt visător, sunt  melancolic,sunt boem

Scriu cu pana visului , aduceri aminte.

Sunt sufletul ce caută prin ceruri verzi;

Steluțe, melci tandri, culori din flori…

Caut să mă ascund în albele livezi

Și caut, tot mai caut verdele din nori.
Silvia Bya