UMBRA PAȘILOR TĂI

Sunt umbra urmei tale , m-am rătăcit….

mă simt ca un plop fără frunze

ca un castan de toamnă îngălbenit

sunt ca o corabie fără pânze….

Sunt urmele pe care le-ai lăsat cu-a ta venire

când ai plecat , în lacrimi am rămas

umbra pașilor tăi mă duce-n amintire

nu îți mai cânt…nu mai am glas…

Sunt  umbre, urme ce le-aș mângâia

au rămas pe sufletu-mi secătuit, pustiu

nu vor pleca după tine, poate-or mai adia…

Când au plecat ?Vor mai veni ? Încă nu știu ….

Sunt umbra pașilor tăi rătăciți

am rămas în ploi arzânde lăcrimând

am rămas singură sub castanii desfrunziți

m-ai lăsat în ploile arzând.

Sunt umbre cuvintele ce mi le șopteai

m-ai îmbrăcat în val de curcubee cu flori

din  veacuri seculare vin, tu adiai

eu te simțeam, printre  fiori.

Sunt în umbra pașilor tăi  ce m-au rănit

mi-au topit cu zăpadă sufletul

am dormit secole, dar m-am trezit

voi pleca înapoi, voi colinda cu vântul..

Silvia Bya