VALURI DE VIOLET

Valuri de violet, mă împresoară,

Mă încălzesc cu unduirea lor.

Sunt valuri ce vin din primăvară,

Mă conduc spre tărâmul viselor.

Peste mine se zbat , se zvârcolesc,

Mă cufundă în oceanul de mov.

Caut o scoică, o găsesc,

Mă ascund ca într-un vechi ceaslov.

Sunt valuri mari de mărgăritare,

Cuvintele din vechiul ceaslov,

Ce descifrez în ele mă sperie, mă doare,

Și  mă ascund într-un alcov.      

Privirea-mi se pierde în movul din valuri,

Mă pierd și eu în valu-nspumat,

Mă ademenesc parcă-ar fi niște șaluri,

Prea vechi și bune de aruncat.

Sunt ochii mei de mov presărați

Și lacrimile și genele s-au colorat

Privirea  lor s-a schimbat, sunt pătați

De multe gânduri ce s-au pierdut în păcat.

Mi-e sufletul pătat de atâta cerneală,

Am uitat și literele din alfabet,

Sunt poate un nimeni,simt amăreală

Sunt îmbrățișată de valuri de violet.

Silvia Bya