CASA PĂRINTEASCĂ - Silvia Urlih

Sunt un pribeag cu suflet călător

Dar mă întroc mereu acasă

La casa unde am lăsat mult  dor

Mă-ntroc la casa părintească

Sunt călător prin fapte și prin  viață

Umblu în sus și-n jos prin lume

Dar mă întorc mereu acasă

Unde-am crescut și am primit un nume.

Mulți vrură numele să îmi umbrească

Nume ce l-am primit când m-am născut

Dar mă întorc la casa părintească

Din apa vieții mele să mă-nfrupt.

Doamne sunt doar un fulg de aripe

Vântul a vrut cândva să mă gonească

Eu am rămas căci sunt al vieții clipe

Și mă-ntorc la casa părintească

Sunt călător prin sufletu-mi ce-a obosit

Mă-ntorc mereu acasă, unde-am copilărit

Am alergat prin lume, nimic nu mi-a lipsit

Dar, mă întorc mereu acasă la liliacul înflorit

Sunt călător prin sufletu-mi ce-a obosit

Mă-ntorc mereu acasă, unde-i bine

Am alergat prin lume, nimic nu mi-a lipsit

Dar, mă întorc mereu acasă, intr-un mine

Sunt om, alerg prin viață după trai

Fug, până când pământul mă mai ține

Nu m-am speriat, m-am reîntors în rai

Căci casa părinteacă … e în mine.

Silvia Urlih 22.03.2012