M-AM RĂTĂCIT PRIN TINE - Silvia Urlih

Cândva...

ți-am pus în palmă inima,

din piept am scos-o și ți-am dat-o,

dar tu mi-ai arătat ce-nseamnă patima...

nu ai văzut-o 

și în văzduh ai aruncat-o.

Cândva...

sufletul ți-am oferit în dar,

cu lanțuri de mătase l-am legat de tine...

însă ofranda mea fost-a-n zadar

tu n-ai simțit iar sufletul l-ai despărțit 

de mine.

Cândva...

ți-am oferit inel de pace și de vis ,

te-am luat alături de a mea iubire,

dar m-ai uitat și am fugit de tine în abis

căci m-ai hrănit cu lacrimi 

și dezamăgire.

Cândva...

eu am murit, m-am rătăcit prin tine...

tu nu m-ai căutat în trupu-mi obosit...

mi-ai turnat apă în loc de sânge-n vene

și m-ai gonit printre străini, 

pe cerul părăsit.

Astăzi 

m-am regăsit și mi-este bine,

am rupt de tine lanțul ce-n lanțuri mă ținea,

azi nu mai fug  căci am ucis în mine

iubirea ... care pentru tine 

mai ardea.

Silvia Urlih 20.03.2012