POVESTE NEMURITOARE

E  ca-n poveștile nemuritoare

Iubirea dintre un Luceafăr și o rază

O rază –a soarelui răsare

Și un Luceafăr ce-n inimă-i sădi o oază.

Luceafărul privea la ea seară de seară

Și sufletu-i plângea de dor

Când în amurg raza pleca din atmosferă

Plângând spre–al lacrimilor izvor

Sunt fericită că mi-am găsit ursită

Aripa mea plîngea de multe veacuri

Luceafăr drag, eu sunt a ta iubită

Vin cu iubire să-ți fie ție leacuri

Mă strigi pe nume  mă cauți mereu

Mă  strigi, te-aud, dar nu te văd

Te simt aproape, în sufletul meu

Clipele trec, când o să te revăd ?

Sunt rază, iar tu ești luceafăr

Nu te-ntreba de unde vii

Vii din petala unui nufăr

Eu te aștept în nopțile pustii

Sunt foc și apă laolaltă

Te ard, te string și iar te ard.

Vei ști tu oare vreodată

Că te iubesc, dar nu te văd ?

Sunt foc de dragoste curată

Sunt apa rece de izvor

Sunt steaua ta ce-a căutată

Ia-mă să nu mai plâng de dor

Sunt suflet gol, suflet torid

Mă stingi cu roua dimineții

N-am nici o taină, nu m-ascund

Dau la o parte pala ceții

Sunt steaua-n drumul ce îl calci

Îți luminez destinul, karma

În seară sufletu-ți încarci

Cu apa vie, cu aghiazma.

Sunt sol cu aripa deschisă

Vin către tine –n zbor plutind

Sunt dimineața ta promisă

Mă porți  mereu la tine-n gând

Sunt apa, sunt nectarul tău

Mă scurg alene lângă tine

Cu tine-aș merge până-n hău

Dar ține-mă…ține-mă bine !

Sunt visul tău din închisoare

Nu mă mai ține-nchisă-n  suflet

Dă-mi drumul să plutim spre soare

Prin curcubeul violet

Sunt cu privirea către stele

Te caut, lacrimi curg șuvoi

M-am rătăcit de mult prin ele

Ne vom găsi, vom fi iar doi

Sunt cu inima-mi deschisă

Aștept să mă inunzi de soare

Sunt eu, sunt steaua ta promisă

Sunt diafană, sunt splendoare

Sunt călător peste oceane

Nimic nu-ți cer, primesc ce-mi dai

Mi-ajung cuvinte diafane

Și o iubire strânsă-n evantai

Sunt gânduri dulci ce vin spre tine

Mă-mbată cu cântecul lor

Le voi lua în zbor cu mine

Să-mi țină de alean, de dor

Sunt luna ta cu plete dalbe

În păr cunună port de nori

Te duc cu mine în zări mai albe

Acolo unde nu e dor

Sunt al valului destin

Plutesc cu gândul spre lumină

A vost un veac, mai e puțin

Până vom fi iar împreună

Sunt vremuri care vin și pleacă

Iubirea va rămâne între noi

Valul nu vreau să-mi petreacă

Dragostea ce o cântăm în doi

Sunt despărțiri ce nu le mai pot duce

Te caut printre frunzele pustii

Poate că soarta mi le va aduce

Atunci când te voi regăsi

Sunt spirit, spirit ești și tu

Plutim prin albele mistere

Ne vom găsi doar când pământu

Se va preface-n alte stele

Sunt  înlăcrimată și tăcută

Numai o clipă ? atât mai strălucești ?

Poate că soarta mă ascultă

Și mie o să mi te dăruiești.

Sunt pentru tine apa vie

Prin mine viață o să-ți dăruiesc

Iubirea mea va tine-o veșnicie

Luceafăr drag, căci te iubesc

Sunt aripa ta nepereche ?

Sau aripa ce o aștepți de veacuri ?

Aripa mea e frântă, e prea veche

Lacrimile-mi îți vor fi leacuri

Sunt în genunchi, mă rog la lumânare

Mai stai cu mine, nu pleca acum

Îți dau din viața mea, îți dau visare

Rămâi cu mine,nu mă lăsa în drum

Sunt în inima ta, să nu uiți vreodată

În raza florilor te voi scălda

Iubirea-mi nu se va ofili niciodată

Cu soarele din mine te voi aduna

Așa-l striga cu vorbe triste

Raza pe al său Luceafăr

Dar pentru ea fost-au doar vise

Fost-a doar gând…fost-a doar dor. 

 Silvia Bya