ȘIRAG DE ALBĂSTRELE

Sunt focul ce arde durerea,

Sunt apa care-l stinge,

Sunt jarul ,rugul, amintirea,

Sunt omul ce învinge.

Sunt întristare și suspin,

Jelesc  albul îmbrățișării,

Sunt trandafirul cu spin,

Stau  la poarta răbdării.

Sunt un vulcan nestins,

Dar  voi erupe iară,

Sunt dorul necuprins,

Voi învia spre seară.

Sunt o cascadă curgătoare,

La masa tăcerii….

Sunt pasăre călătoare,

Caut leacul uitării.

Sunt cerul înțesat de stele,

Le voi strange la piept…

Sunt lacul alinat de iele,

Mă-nvață să merg drept.

Sunt un copac uitat în așteptare

Cu crengile uscate,dar vii

Sunt pasăre ce-nvață să zboare

Ea a uitat, dar își învață puii.

Sunt luna la gât cu mărgele,

Mi le ofer cu drag…

Sunt grădina cu albăstrele,

Îmi fac din ele șirag.

Sunt fulger ce străbate cerul

Fur din galbenul lui

Sunt calmul , aurul, azurul

Iau doar albastrul cerului.

Silvia Bya