Mă caut astăzi între înfinit și început
Mai caut încă să aflu
cine sunt
Poate sunt firul de
nisip , mă caut abătut
Cu valurile
vieții zilnic mă confrunt.
Mă caut la granița
dintre trecut și viitor
De tu mă vrei,
trebuie să mă găsești
De mă găsești, să nu
mai plângi de dor
Sunt doar himeră, nu vreau
să te-amâgești
Sunt ale lumii
lumânări strălucii
Mai ard încă pe cer ,
dar uneori
Simt cum mă sting sub
greutatea crucii
M-aprind din nou
apoi, sub cântec de viori
Dezamăgiri sunt multe
în sufletu-mi gol
Încerc să le înlătur,
să-i pun balsam de flori
Le iau, le- amestec cu miresme într-un bol
Mă ung pe trup, simt
cum îmi dă fiori
Sunt omul ce de
moarte-a fost curtat
Nu am primit-o, am
gonit-o înapoi,
Nu-ți fie teamă,
moartea nu este un păcat
Moartea-i a patra
frunză din trifoi
Îmi sunt ochii înlăcrimați
și împietriți
Îi spăl cu lacrima
lui Dumnezeu
Vor vedea altfel
viața, vor fi însoțiți
De iubirea-i Lui , de
El fi-vor alinați mereu.
Mă caut pe aici, mă caut prin prezent
Nu vreau să mă caut prea departe
Nu-mi place să fiu
marele absent
Nu –mi plac
înfrângerile, nu-mi plac visele deșarte
Sunt valuri ce ne dărâmă câteodată
Dar vine soarele, ne-mbie cu iubirea lui
Speranța n-o să moară niciodată
Căci suntem născuți și dăruiți eternului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu