NU ȘTIU - Silvia Urlih

Știu că viața ne e scrisă,

Într-o carte , un volum,

O carte încă deschisă,

Ce va arde ca un scrum.

Nu știu dacă viața asta,

E un dar sau un destin,

Știu că asta ne e soarta,

Să plecăm și să venim.

Nu știu moartea de-i în carte,
Viața sigur știu că e,
Poate fi în file groasă,
Sau subțire poate e.

Nu știu iar de Dumnezeu,
Ne citește fila-n parte,
Poate că i-e tare greu….
Să răsfoaie-a noastră carte.

A trăi în moarte este,
O alegere sadea,
Scrii în cartea-ți o poveste,
Care sigur e a ta.

A trăi în viață însă

E un dar Dumnezeiesc

Uni-s cei ce nu se lasă

Și trăiesc fiindcă iubesc.

Nu te plânge când ți-e greu

Râzi la viață, râzi că ești

Bobul dat de Dumnezeu…

Tu mai știi cum să trăiești ?!

Nu știu cum va fi „acolo”,

Nu știu cum a fost mai ieri,

Știu că vin de „dincolo”,

Și mă-ntorc în primăveri.

Silvia Urlih 29.03.2012