marți, 20 martie 2012

SUNT AL DESTINULUI URSIT



Sunt…eu sunt un crec de foc
Sunt o arzândă lumânare
Tu cine ești ? ți-ai găsit loc
în lumea asta mare ?

Sunt….eu sunt apa ce urcă,
pe stânci m-am cățărat,
mi-am frânt cândva o aripă,
dar astăzi am uitat.

Eu sunt un dor de viață,
un dor de zbor și libertate,
am scos amarul din dulceață,
dar m-am zidit într-o cetate.

Eu sunt o frunză ce plutește,
peste oceane cu rechini…
ard ca o rază ce lucește,
în trandafirul roz cu spini

Eu sunt un plâns albastru,
din ochi îmi ies scântei,
m-am prins în zbor cu-n astru
plutesc printre idei.

Eu sunt cuvântul simplu,
spus la oftat, la suferință…
Sunt Of…sunt în luptă cu timpu,
cer îndurare, cer căință.

Sunt…sunt raza dusă să se culce,
cât am luptat, am obosit…
Sunt alean, sunt vorba dulce
sunt al destinului ursit.

Eu sunt o pasăre ce arde-n zbor,
ard de dorința de a fi departe
Tu cine ești în zboru-ți călător
spre neființă și spre moarte ?
 Silvia Bya

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu