CLIPA CE STĂ

Sunt depărtări ce-mi par secunde moarte

Vin peste mine, mă orbesc

Nici nu le văd, nici nu le simt aproape

Căci prin trecut încă orbecăiesc

Stă  orologiul singur pe perete

Aud cum bate calm secunda

Ticăie liniștită-n alfabete

Se-aude gongul….începe runda 

Sunt clipe ce din nemurire vin

Plutesc prin viață ,adumbrite

Mai stau o clipă,iar revin

Se pierd apoi, în clipe infinite

Sunt ceasuri, ore, zile vin năvală

Peste întreg pământul și prin mine

Se-aude strigătul cum cheamă

Trecutul ce de mine ține

Gîndurile-mi sunt tăcute, nu spun nimic

Vorbesc din mine doar secundele

Nu pot ieși , se zbat, sunt închise ermetic

Așteaptă calm să se sfîrșească rundele

Sunt trecătoare toate-n astă viață

Vin și se duc precum o clipă

Azi ești copil, mâine mireasă

Poimâine ești o urmă, o aripă

Silvia Bya