Mă simți cum freamăt,
cum mă zbat ?
Doar tu ești cel care
mă vede
Doar linia sorții tale
o străbat.
Sunt astăzi tristă,
mâine veselă
Astăzi sunt în
genunchi, mâine răsar
Din palma ta îți
împletești dantelă
Iar din dantelă
zugrăvești altar
Sunt viață, flori și
frunze verzi zidești
Dansezi pe valuri
înspumate ,albe
Plutești spre dulci
cetăți împărătești
Cânți la pianul vieții
”florile-s dalbe”.
Sunt viață, viața ta,
în palmă tu mă ții
Te împresor cu flori
de nuferi galbeni
Îți scriu poeme, slove
, poezii
Sădești , din flori,
faci să renască oameni.
Silvia Bya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu