SLOVE PICTATE PE ICOANĂ

Sunt pe o barcă trasă lângă mal

Îmi plâng tristețea ce m-apasă

Lacrimile spală tristul val

Durerea nu-mi dă pace, nu mă lasă.

Sunt cu amintirile pe umeri…

Le simt, dar parcă nu le mai pot duce

Secundele anilor nu poți să le numeri

Aleargă peste  mine parcă ar fi năuce.

Sunt mână-n mână cu-o salcie pletoasă

Mă însoțește pe apă , mă-nvață să plutesc,

Îmi șterge lacrima, îi sunt aleasă

Mă-nvață de om cum să mă feresc.

Sunt singură în vremelnica-nserare

Stau liniștită în barca de la mal

Amurgul mă îndeamnă spre visare

Mă învelește cu al timpului val.

Sunt cu năframa lângă mine,pe picioare

Mă învelește cu mătasea-i diafană

Salcia mă-nvață să devin acceptare

Să –nvăț să mă găsesc în slove pictate pe icoană .

Silvia Bya